Lu Trappit Di Bastian Poesia Dialettale

Sti futugrafije, de nu tempe ormaje luntane,
le fice Dumenic de Zingane
a lu trappit de Bastian

a na cricca nnè povere e nnè ricca,

ma pe li bicchijre, ndà se pò vedè

deje a tutte: ass’ e trè.

Mo na sere, come tante

c’aveje bbevute senza calmire,

a Peppe lu Zzuvà je vinne nu pensire

e disse: jeme a truvà, a lu trappit,

Mimì de la Celline, che stà ancore ‘mbit.

Mimì ere nu mastrone, p’arcapà senza ‘mbicce,

nghe lu ‘mapp e lu manerone

l’uje bbone, dall’acquavicce;

e pe lu bbev e lu magnà

‘nz’arriveje maje a fermà.

A la viste de sti persone,

Mimì se fice ‘mpressione

e je disse: che se fà!, che ve pozze dà?

J’asponne Turinese, senza pretes,

che dentr a la panz na saggiccell e ddu fuje

mo ci vuless nu aje e uje

Mimì cuntenne li persone une pe une

disse: tutte se po fa ma ce vò vin e maccarune.

A sti cose bbell bbell,

ce penszò Tonin Cordell

che de cors e senza fermat,

de maccarune n’arpurtò tre cartat. (circa 9 Kg.)

Ma disse une a mezza voce

li maccarune se po coce, ma ‘nzi pò sculà!

J’asponne Mimì: ncè vo tanta cocce,

pijeme lu panar gnove de lu nocce,

e p’accuncià tutte avaste,

lu vaschione de la paste. (delle olive)

Tutte quante che na furchett ‘man

senza piatt, ma che na bbella fam

‘ntorn a lu vaschione

arsulvò la situazione.

E pe finì l’opera bbone,

ce volle cante, balle e sone.

Zambacort aprò nu cant forte,

lu Zzuvà che nu fiasche ‘ncap se fice na ballate

e la Celline che lu ‘ddu bbott

l’accumpagnò fin a tarda notte.

E tutte che lu bicchijre ‘mman

si strillò: a la salute de Mimì e de Bastian.